timonier

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză timonier.

Pronunție

  • AFI: /ti.mo.ni'er/


Substantiv


Declinarea substantivului
timonier
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ timonier timonieri
Articulat timonierul timonierii
Genitiv-Dativ timonierului timonierilor
Vocativ timonierule timonierilor
  1. marinar însărcinat cu manevrarea timonei și care transmite semnalele de legătură cu interiorul navei, cu alte nave sau cu coasta.


Traduceri

Referințe





franceză

(français)

Etimologie

Din timon („timonă”) +‎ -ier.

Pronunție

  • AFI: /ti.mɔ.nje/


Substantiv

timonier m., timoniers pl.

  1. (mar.) timonier; (spec.) cârmaci

Cuvinte compuse

Cuvinte apropiate

Expresii

Vezi și

Referințe