timpanon

română

Etimologie

Din franceză tympanon.

Pronunție

• AFI: /tim.pa'non/

Substantiv

Declinarea substantivului timpanon
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	timpanon	timpanoane
Articulat	timpanonul	timpanoanele
Genitiv-Dativ	timpanonului	timpanoanelor
Vocativ	timpanonule	timpanoanelor

1. instrument muzical folosit în sec. xVI-XVIII, alcătuit dintr-o cutie de rezonanță în formă de trapez, deasupra căreia erau întinse coarde de metal puse în vibrație cu două ciocănele.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• înnoptam

Referințe

• DEX '98 via DEX online