tiv

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Etimologie necunoscută.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
tiv
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ tiv tivuri
Articulat tivul tivurile
Genitiv-Dativ tivului tivurilor
Vocativ tivule tivurilor
  1. margine a unui obiect de stofă, de pânză etc., îndoită și fixată printr-o cusătură pentru a împiedica destrămarea țesăturii.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe