tivi

română

Etimologie

Din tiv.

Pronunție

• AFI: /tiˈvi/

Verb

Conjugarea verbului tivi
Infinitiv	a tivi
Indicativ prezent pers. 1 sg.	tivesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să tivească
Participiu	tivit
Conjugare	IV

1. (v.tranz.) a face, a coase un tiv.
2. (v.tranz.) (fig.) a mărgini, a împrejmui (cu un chenar, cu o dungă de altă culoare).

Cuvinte derivate

• tiveală
• tivire
• tivit
• tivitură

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• ivit

Referințe

• DEX '98 via DEX online