togă
română
Etimologie
Din latină toga.
Pronunție
- AFI: /'to.gə/
Substantiv
| Declinarea substantivului togă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | togă | togi |
| Articulat | toga | togile |
| Genitiv-Dativ | togii | togilor |
| Vocativ | togă | togilor |
- mantie largă și lungă, fără mâneci, pe care o purtau romanii peste tunică, înfășurată pe corp, pornind de la umărul stâng și lăsând descoperit brațul și umărul drept.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online