togă

română

Etimologie

Din latină toga.

Pronunție

• AFI: /'to.gə/

Substantiv

Declinarea substantivului togă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	togă	togi
Articulat	toga	togile
Genitiv-Dativ	togii	togilor
Vocativ	togă	togilor

1. mantie largă și lungă, fără mâneci, pe care o purtau romanii peste tunică, înfășurată pe corp, pornind de la umărul stâng și lăsând descoperit brațul și umărul drept.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online