înfășurat

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din verbul a (se) înfășura.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.fə.ʃuˈrat/


Substantiv


Declinarea substantivului
înfășurat
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ înfășurat înfășuraturi
Articulat înfășuratul înfășuraturile
Genitiv-Dativ înfășuratului înfășuraturilor
Vocativ ' '
  1. înfășurare.
  2. (fig.) învăluire.
  3. încolăcire.

Cuvinte apropiate


Traduceri


Adjectiv


Declinarea adjectivului
înfășurat
Singular Plural
Masculin înfășurat înfășurați
Feminin înfășurată înfășurate
Neutru înfășurat înfășurate
  1. care este acoperit strâns de jur-împrejur cu o pânză, cu o învelitoare, cu un material izolant etc.
  2. (fig.) învăluit.
  3. încolăcit.
  4. (fam.; iron.; despre ființe) care se învârte fără rost în preajma cuiva sau a ceva.
  5. (fig.) musculos.
  6. care lucrează încet, fără spor.

Sinonime


Traduceri

Etimologie

Din înfășura.

Verb

  1. forma de participiu trecut pentru înfășura.

Referințe