înfășurat
Etimologie
Din verbul a (se) înfășura.
Pronunție
- AFI: /ɨn.fə.ʃuˈrat/
Substantiv
| Declinarea substantivului înfășurat | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | înfășurat | înfășuraturi |
| Articulat | înfășuratul | înfășuraturile |
| Genitiv-Dativ | înfășuratului | înfășuraturilor |
| Vocativ | ' | ' |
- înfășurare.
- (fig.) învăluire.
- încolăcire.
Cuvinte apropiate
Traduceri
Traduceri
Adjectiv
| Declinarea adjectivului înfășurat | ||
| Singular | Plural | |
| Masculin | înfășurat | înfășurați |
| Feminin | înfășurată | înfășurate |
| Neutru | înfășurat | înfășurate |
- care este acoperit strâns de jur-împrejur cu o pânză, cu o învelitoare, cu un material izolant etc.
- (fig.) învăluit.
- încolăcit.
- (fam.; iron.; despre ființe) care se învârte fără rost în preajma cuiva sau a ceva.
- (fig.) musculos.
- care lucrează încet, fără spor.
Sinonime
- 6: mocăit
Traduceri
Traduceri
Etimologie
Din înfășura.
Verb
- forma de participiu trecut pentru înfășura.