topilă

română

Etimologie

Din bulgară топило (topilo), sârbocroată topilo.

Pronunție

• AFI: /to'pi.lə/

Substantiv

Declinarea substantivului topilă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	topilă	topile
Articulat	topila	topilele
Genitiv-Dativ	topilei	topilelor
Vocativ	topilă	topilelor

1. loc îngrădit în albia unui râu sau într-o apă stătătoare unde se pun la topit cânepa sau alte plante textile; bazin de topire a plantelor textile, săpat în câmp și legat printr-un canal de o apă curgătoare sau de un lac.
2. topitoare.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• pilota

Referințe

• DEX '98 via DEX online