torture

De la Wikționar, dicționarul liber

engleză

(English)

Etimologie

Din latină târzie tortura < tortus < torquere.

Pronunție

  • AFI: /'tɔrtʃər/


Substantiv

torture, pl. tortures

  1. tortură, chin, calvar
    People confess to anything under torture.
  2. (livr.) supliciu, suferință emoțională
    Every time she says 'goodbye' it is torture!


Verb


Conjugarea verbului
to torture
Infinitiv to torture
Prezent simplu
pers. 3 sg.
tortures
Trecut simplu tortured
Participiu trecut tortured
Participiu prezent torturing
  1. a tortura, a chinui
    People who torture often have sadistic tendencies.

Cuvinte derivate

Referințe





franceză

(français)

Etimologie

Din latină tortura.

Pronunție

  • AFI: /tɔʁ.tyʁ/


Substantiv

torture f., tortures pl.

  1. tortură, chin, calvar

Cuvinte derivate

Expresii

Referințe