trântor

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare
Trântori

română

Etimologie

Probabil din slavă trątŭ („bondar”).

Pronunție

  • AFI: /'trɨn.tor/


Substantiv


Declinarea substantivului
trântor
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ trântor trântori
Articulat trântorul trântorii
Dativ-Genitiv trântorului trântorilor
Vocativ trântorule trântorilor
  1. masculul albinei.
    Albină lucrătoare și trântor.
  2. epitet dat unui bărbat care nu vrea să lucreze și trăiește din munca altora.

Sinonime


Traduceri