tranșa

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză trancher.

Pronunție

  • AFI: /tran'ʃa/


Verb


Conjugarea verbului
tranșa
Infinitiv a tranșa
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
tranșez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să tranșeze
Participiu tranșat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a rezolva repede și definitiv o dificultate, un conflict etc.
  2. (v.tranz.) a separa, în porțiuni anatomice, după sortimente, calitate etc., carnea unui animal tăiat pentru consum.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe