tranșa

română

Etimologie

Din franceză trancher.

Pronunție

• AFI: /tran'ʃa/

Verb

Conjugarea verbului tranșa
Infinitiv	a tranșa
Indicativ prezent pers. 1 sg.	tranșez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să tranșeze
Participiu	tranșat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a rezolva repede și definitiv o dificultate, un conflict etc.
2. (v.tranz.) a separa, în porțiuni anatomice, după sortimente, calitate etc., carnea unui animal tăiat pentru consum.

Cuvinte derivate

• tranșare

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online