Sari la conținut

transfigura

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză transfigurer < latină transfigurare.

Pronunție

  • AFI: /tran.sfi.gu'ra/


Verb


Conjugarea verbului
(se) transfigura
Infinitiv a (se) transfigura
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) transfigurez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) transfigureze
Participiu transfigurat
Conjugare I
  1. (v.tranz. și refl.) a (-și) schimba (în mod esențial) expresia, înfățișarea, forma, conținutul, caracterul, natura, starea de spirit; (p.ext.) a (se) transforma.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe