translocație
română
Etimologie
Din latină translocatio, translocationis, franceză translocation.
Pronunție
- AFI: /tran.slo'ka.ʦi.e/
Substantiv
| Declinarea substantivului translocație | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | translocație | translocații |
| Articulat | translocația | translocațiile |
| Genitiv-Dativ | translocației | translocațiilor |
| Vocativ | translocație | translocațiilor |
- mutare dintr-un loc în altul.
- (biol.) mutație cromozomică constând în atașarea unui fragment de cromozom la alt cromozom.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online