tranziență
Etimologie
După engleză transience.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
| Declinarea substantivului tranziență | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | tranziență | invariabil |
| Articulat | tranziența | invariabil |
| Genitiv-Dativ | tranzienței | invariabil |
| Vocativ | tranziență | invariabil |
- (livr.) caracterul a ceea ce este trecător, tranzient; efemeritate.
- (fil.) devenire continuă a realității ce impune o permanentă adaptare a omului la mutațiile intervenite.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online