tranziență

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

După engleză transience.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
tranziență
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ tranziență invariabil
Articulat tranziența invariabil
Genitiv-Dativ tranzienței invariabil
Vocativ tranziență invariabil
  1. (livr.) caracterul a ceea ce este trecător, tranzient; efemeritate.
  2. (fil.) devenire continuă a realității ce impune o permanentă adaptare a omului la mutațiile intervenite.


Traduceri

Referințe