trată

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din italiană tratta.

Pronunție

  • AFI: /'tra.tə/


Substantiv


Declinarea substantivului
trată
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ trată trate
Articulat trata tratele
Genitiv-Dativ tratei tratelor
Vocativ trată tratelor
  1. cambie care, în virtutea unei clauze speciale, se cedează spre încasare altei persoane decât creditorul; poliță.


Traduceri

Anagrame

Referințe