traumă

română

Etimologie

Din franceză trauma, germană Trauma.

Pronunție

• AFI: /ˈtra.u.mə/

Substantiv

Declinarea substantivului traumă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	traumă	traume
Articulat	trauma	traumele
Genitiv-Dativ	traumei	traumelor
Vocativ	traumă	traumelor

1. traumatism.
2. emoție violentă care modifică personalitatea unui individ, sensibilizându-l la alte emoții de același fel, astfel încât acesta nu mai reacționează normal.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• matura

Referințe

• DEX '98 via DEX online