traumatism

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză traumatisme.

Pronunție

  • AFI: /tra.u.ma'tism/


Substantiv


Declinarea substantivului
traumatism
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ traumatism traumatisme
Articulat traumatismul traumatismele
Genitiv-Dativ traumatismului traumatismelor
Vocativ traumatismule traumatismelor
  1. leziune suferită de un organism viu prin loviri violente, tăieturi, înțepături etc.; traumă; (p.ext.) ansamblul tulburărilor de ordin local și general care apar în urma acțiunii unui agent extern violent; (p.restr.) șoc traumatic.
  2. stare psihică patologică a unui organism care, nemaiputând să suporte o excitație excesivă, din cauza unei traume suferite, nu mai reacționează în nici un fel, devenind insensibil la orice alt excitant.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe