De la Wikționar, dicționarul liber
Etimologie
Din franceză triere.
Pronunție
Substantiv
Declinarea substantivului
trieră
|
| m.
|
Singular
|
Plural
|
| Nominativ-Acuzativ
|
trieră
|
triere
|
| Articulat
|
triera
|
trierele
|
| Genitiv-Dativ
|
trierei
|
trierelor
|
| Vocativ
|
'
|
'
|
- corabie de război prevăzută cu trei rânduri de vâsle suprapuse.
Sinonime
- triremă
Traduceri
