triplet

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză triplet.

Pronunție

  • AFI: /tri'plet/


Substantiv


Declinarea substantivului
triplet
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ triplet triplete
Articulat tripletul tripletele
Genitiv-Dativ tripletului tripletelor
Vocativ tripletule tripletelor
  1. al treilea dintre trei exemplare de același fel.
  2. a treia formă a unor cuvinte care sunt de aceeași proveniență, dar care au intrat în limbă în epoci diferite.


Traduceri

Referințe