trompa

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search
Variante de scriere Vezi și : trompă

română

Etimologie

Din trompă.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

  1. forma de singular articulat pentru trompă.





franceză

(français)

Etimologie

Din tromper.

Pronunție

  • AFI: /tʁɔ̃.pa/


Verb

  1. forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru tromper.





galiciană

(galego)

Etimologie

Confer spaniolă trompa.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

trompa f., trompas pl.

  1. (muz.) corn

Vezi și

Referințe





portugheză

(português)

Etimologie

Confer spaniolă trompa.

Pronunție

  • AFI: /'tɾõ.pɐ/


Substantiv

trompa f., trompas pl.

  1. (muz.) corn

Cuvinte compuse

Referințe





spaniolă

(español)

Etimologie

Origine incertă, poate onomatopeică. Probabil în legătură cu franceză trompe < limba francă *trumpa, *trumba.

Pronunție

  • AFI: /'tɾom.pa/


Substantiv

trompa f., trompas pl.

  1. (zool.) bot
  2. (despre elefanți) trompă
  3. (zool.) proboscidă
  4. (muz.) corn
  5. (anat.) trompă, tub, canal
  6. (arhit.) boltă în consolă
  7. (fam., în America de sud) gură; buze
  8. (fam., în Spania) chef, benchetuială, chiolhan

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Vezi și

Referințe