Sari la conținut

tronson

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză tronçon.

Pronunție

  • AFI: /tron'son/


Substantiv


Declinarea substantivului
tronson
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ tronson tronsoane
Articulat tronsonul tronsoanele
Genitiv-Dativ tronsonului tronsoanelor
Vocativ tronsonule tronsoanelor
  1. parte dintr-un obiect, dintr-un organ de mașină sau dintr-o construcție având o particularitate distinctă și delimitată de rest prin anumite elemente de legătură sau prin repere.


Traduceri

Referințe