trusă

română

Etimologie

Din franceză trousse.

Pronunție

• AFI: /'tru.sə/

Substantiv

Declinarea substantivului trusă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	trusă	truse
Articulat	trusa	trusele
Genitiv-Dativ	trusei	truselor
Vocativ	trusă	truselor

1. geantă sau cutie specială în care se țin instrumente sau obiecte de primă necesitate, folosite în exercitarea unei profesiuni sau pentru toaletă; totalitatea instrumentelor sau obiectelor din această geantă sau cutie.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• astru
• satur
• sărut

Referințe

• DEX '98 via DEX online