turkey
 Vezi și : Turkey
|
(English)
Etimologie
Din Turkey; numele țării.
Bibilica (Numida meleagris), originară din Africa, a fost importată în Europa de comercianți turcești.
Pasărea mai mare din America de Nord (Meleagris gallopavo), considerată să fie asemănătoare cu bibilica, a fost introdusă în Spania de către conchistadorii în 1523; de acolo a fost introdusă în nordul Africii, care atunci era o parte din Imperiul Otoman, și apoi prin Orientul Mijlociu înapoi în Europa.
Pronunție
Substantiv
turkey, pl. turkeys
- (ornit.) curcan
- (în Anglia, ornit.) bibilică, pichire
- (fam.) fiasco, eșec, cădere
- That film was a turkey.
- (argou, în mod normal cam peiorativ) idiot, tâmpit, prost, fraier
- The turkey cut in front of me and then berated me for running into him.
- (la bowling) faptul de a face trei lovituri într-un rând
Sinonime
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
- Australian turkey
- brush-turkey
- bush turkey
- scrub turkey
- turkey buzzard
- turkey-cock
- turkey nest
- turkey shoot
- turkey trot
- turkey vulture
- water turkey
- wild turkey