turkey

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search
Variante de scriere Vezi și : Turkey

engleză

(English)

Etimologie

Din Turkey; numele țării.

Bibilica (Numida meleagris), originară din Africa, a fost importată în Europa de comercianți turcești.

Pasărea mai mare din America de Nord (Meleagris gallopavo), considerată să fie asemănătoare cu bibilica, a fost introdusă în Spania de către conchistadorii în 1523; de acolo a fost introdusă în nordul Africii, care atunci era o parte din Imperiul Otoman, și apoi prin Orientul Mijlociu înapoi în Europa.

Pronunție

  • AFI: /'tɜːki/
  • AFI: /'tɝki/ (SUA)


Substantiv

turkey, pl. turkeys

  1. (ornit.) curcan
  2. (în Anglia, ornit.) bibilică, pichire
  3. (fam.) fiasco, eșec, cădere
    That film was a turkey.
  4. (argou, în mod normal cam peiorativ) idiot, tâmpit, prost, fraier
    The turkey cut in front of me and then berated me for running into him.
  5. (la bowling) faptul de a face trei lovituri într-un rând

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Expresii

Referințe