uitare

română

Din a uita.

Declinarea substantivului uitare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	uitare	uitări
Articulat	uitarea	uitările
Genitiv-Dativ	uitării	uitărilor
Vocativ	uitare	uitărilor

faptul de a uita, de a nu-și aduce aminte (de cineva sau de ceva); lipsa oricărei amintiri.
rătacire morală.
(fig.) neființă, neant.

A da (sau a lăsa) uitării (pe cineva sau ceva) = a nu se mai interesa, a înceta să mai iubească sau să-și amintească (de cineva sau de ceva), a se sili să uite