ulucă
română
Etimologie
Probabil refăcut din uluce (pluralul lui uluc).
Pronunție
- AFI: /u'lu.kə/
Substantiv
| Declinarea substantivului ulucă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | ulucă | uluci |
| Articulat | uluca | ulucile |
| Genitiv-Dativ | ulucii | ulucilor |
| Vocativ | ulucă | ulucilor |
- scândură groasă întrebuințată în construcții, mai ales la facerea gardurilor și a împrejmuirilor.
- gard din scânduri; zăplaz.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online