împrejmuire

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din a împrejmui.

Pronunție

  • AFI: /ɨm.preʒ.mu'i.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
împrejmuire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ împrejmuire împrejmuiri
Articulat împrejmuirea împrejmuirile
Genitiv-Dativ împrejmuirii împrejmuirilor
Vocativ împrejmuire împrejmuirilor
  1. acțiunea de a împrejmui; împrejmuit.
  2. (concr.) îngrăditură; gard.
  3. (înv.) împrejurime.


Traduceri

Referințe