unison

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză unisson < latină unisonus.

Pronunție

  • AFI: /u.ni'son/


Substantiv


Declinarea substantivului
unison
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ unison invariabil
Articulat unisonul invariabil
Dativ-Genitiv unisonului invariabil
Vocativ unisonule invariabil
  1. executare de către un grup vocal sau instrumental a unei melodii la aceeași înălțime.
  2. (fig.) acord deplin, comuniune de idei, de sentimente, de interese.


Traduceri

Referințe