urmărit

română

Etimologie

Din a urmări.

Pronunție

• AFI: /ur.mə'rit/

Substantiv

Declinarea substantivului urmărit
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	urmărit	urmăriți
Articulat	urmăritul	urmăriții
Genitiv-Dativ	urmăritului	urmăriților
Vocativ	urmăritule	urmăriților

1. persoană care este căutată de organele judiciare, polițienești etc. (pentru o infracțiune comisă).

Cuvinte derivate

• urmărită

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• rămurit

Referințe

• DEX '98 via DEX online