urtare

De la Wikționar, dicționarul liber

italiană

(italiano)

Etimologie

Din limba provensală urtar, care probabil provine din limba francă *hurt.

Pronunție


Verb

  1. a izbi (de), a lovi (de)
    Urtare un'automobile.
  2. (fig.) a enerva, a irita, a supăra

Sinonime

Cuvinte derivate

Referințe