enerva

română

Etimologie

Din franceză énerver < latină enervare.

Pronunție

• AFI: /e.ner'va/

Verb

Conjugarea verbului (se) enerva
Infinitiv	a (se) enerva
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) enervez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) enerveze
Participiu	enervat
Conjugare	I

1. (v.tranz. și refl.) a face să-și piardă sau a-și pierde calmul, a-și ieși sau a scoate pe cineva din fire; a (se) înfuria, a (se) irita; a (se) indispune.

   Îl enervează cu insistențele.

Sinonime

• agasa, indispune, irita, necăji, plictisi, sâcâi, supăra, (livr.) tracasa, (pop.) ciudi, zădărî, (reg.) zăhătui, (Mold.) chihăi, (Ban.) zăgălui, (Mold. și Bucov.) zăhăi, (înv.) scârbi, (pop. fig.) ardeia, (reg. fig.) scociorî

Cuvinte derivate

• enervant
• enervare
• enervat
• enervație

Cuvinte apropiate

• inerva

Traduceri

a (se) înfuria

engleză: annouy (English) esperanto: sennervigi (Esperanto) finlandeză: ärsyttää (suomi) franceză: agacer (français), énerver (français) germană: stören (Deutsch), entnerven (Deutsch) greacă: εκνευρίζω (eknevrizo) (Ελληνικά) islandeză: trufla (íslenska) italiană: infastidirsi (italiano)

neerlandeză: ergeren (Nederlands) portugheză: irritar (português) rusă: надоедать (nadojedát’) (русский) spaniolă: agobiar (español) suedeză: förarga (svenska), reta (svenska) turcă: taciz etmek (Türkçe)

Referințe

• DEX online