uscăciune

română

Etimologie

Din a usca + sufixul -ăciune.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

Declinarea substantivului uscăciune
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	uscăciune	invariabil
Articulat	uscăciunea	invariabil
Genitiv-Dativ	uscăciunii	invariabil
Vocativ	uscăciune	invariabil

1. însușirea de a fi uscat.
2. senzație puternică de sete, de căldură, de înecăciune (pe care o simte cineva în gură, în gât etc.).
3. secetă.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online