uzufruct

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din latină uzufructus. Confer franceză usufruit.

Pronunție

  • AFI: /u.zu'frukt/


Substantiv


Declinarea substantivului
uzufruct
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ uzufruct uzufructe
Articulat uzufructul uzufructele
Dativ-Genitiv uzufructului uzufructelor
Vocativ ' '
  1. drept acordat unei persoane de a se folosi pe deplin de un bun care aparține altei persoane și pe care trebuie să-l restituie la termenul prevăzut.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe