văicăreală

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din a (se) văicări + sufixul -eală.

Pronunție

  • AFI: /vəj.kə're̯a.lə/


Substantiv


Declinarea substantivului
văicăreală
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ văicăreală văicăreli
Articulat văicăreala văicărelile
Genitiv-Dativ văicărelii văicărelilor
Vocativ văicăreală văicărelilor
  1. (pop. și fam.) faptul de a se văicări; zgomot făcut de cel care se văicărește; tânguire, lamentare, plânset.


Traduceri

Referințe