vătămător

română

Etimologie

Din a vătăma + sufixul -ător.

Pronunție

• AFI: /və.tə.mə'tor/

Adjectiv

Declinarea adjectivului vătămător
	Singular	Plural
Masculin	vătămător	vătămători
Feminin	vătămătoare	vătămătoare
Neutru	vătămător	vătămătoare

1. care vatămă sau poate vătăma; dăunător, păgubitor, stricător.

Traduceri

Traduceri

Substantiv

Declinarea substantivului vătămător
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	vătămător	vătămători
Articulat	vătămătorul	vătămătorii
Genitiv-Dativ	vătămătorului	vătămătorilor
Vocativ	vătămătorule	vătămătorilor

1. nume dat insectelor (sau altor animale) care produc stricăciuni plantelor de cultură.

Cuvinte derivate

• vătămătoare

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online