vătămător

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a vătăma + sufixul -ător.

Pronunție

  • AFI: /və.tə.mə'tor/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
vătămător
Singular Plural
Masculin vătămător vătămători
Feminin vătămătoare vătămătoare
Neutru vătămător vătămătoare
  1. care vatămă sau poate vătăma; dăunător, păgubitor, stricător.


Traduceri


Substantiv


Declinarea substantivului
vătămător
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ vătămător vătămători
Articulat vătămătorul vătămătorii
Genitiv-Dativ vătămătorului vătămătorilor
Vocativ vătămătorule vătămătorilor
  1. nume dat insectelor (sau altor animale) care produc stricăciuni plantelor de cultură.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe