vătăma

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din latină victimare.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Verb


Conjugarea verbului
vătăma
Infinitiv a vătăma
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
vatăm
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să vatăme
Participiu vătămat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) (pop.) a dăuna sănătății, integrității corporale (producând boli, răniri).
  2. (v.refl.) (spec.) a se îmbolnăvi de hernie.
  3. (v.tranz.) a cauza pagube, stricăciuni, prejudicii, neajunsuri; a atinge, a leza (moralmente).

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe