vagabondă

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din vagabond.

Pronunție

  • AFI: /va.ga'bon.də/


Substantiv


Declinarea substantivului
vagabondă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ vagabondă vagabonde
Articulat vagabonda vagabondele
Genitiv-Dativ vagabondei vagabondelor
Vocativ vagabondo vagabondelor
  1. persoană sau animal care rătăcește fără rost pe drumuri, care hoinărește fără țintă; persoană fără ocupație stabilă, fără domiciliu fix.
  2. persoană de nimic, fără căpătâi.


Traduceri

Referințe