vasal

română

Etimologie

Din franceză vassal.

Pronunție

• AFI: /va'sal/

Substantiv

Declinarea substantivului vasal
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	vasal	vasali
Articulat	vasalul	vasalii
Genitiv-Dativ	vasalului	vasalilor
Vocativ	vasalule	vasalilor

1. (în orânduirea feudală) persoană care se supunea unui senior, având anumite obligații și care primea în schimb o feudă.

   „Vasalul era obligat să-și recunoască în mod solemn dependența de seniorul care i-a dat pământ cu drept de posesiune.”

   „Obligația majoră a vasalilor era serviciul militar.”

Cuvinte derivate

• vasalitate

Traduceri

persoană care se află în stare de dependență

cehă: vazal (čeština) engleză: vassal (English) esperanto: vasalo (Esperanto) franceză: vassal (français) germană: Vasall (Deutsch) m., Lehnsmann (Deutsch) m. italiană: vassallo (italiano)

maghiară: vazallus (magyar) neerlandeză: vazal (Nederlands) poloneză: wasal (polski) portugheză: vassalo (português) spaniolă: vasallo (español) suedeză: vasall (svenska)

Referințe

• DEX online: „vasal”