veho

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

latină

(Latina)

Etimologie

Din proto-indo-europeană *weǵʰ-. Înrudit cu greacă antică ἔχος (ekhos), sanscrită वहति (vahati).

Pronunție

  • AFI: /ˈwe.hoː/


Verb

vehō (infinitivul prezent vehere, perfectul activ vexī, supinul vectum)

  1. a căra, a purta, a duce, a transporta
  2. (pasiv) a merge călare (pe); a fi cărat sau dus

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate