Sari la conținut

veleitară

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din veleitar.

Pronunție

  • AFI: /ve.le.i'ta.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
veleitară
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ veleitară veleitare
Articulat veleitara veleitarele
Genitiv-Dativ veleitarei veleitarelor
Vocativ veleitaro veleitarelor
  1. persoană care are anumite dorințe, pretenții, ambiții (nejustificate).


Traduceri

Referințe