veleitară

română

Etimologie

Din veleitar.

Pronunție

• AFI: /ve.le.i'ta.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului veleitară
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	veleitară	veleitare
Articulat	veleitara	veleitarele
Genitiv-Dativ	veleitarei	veleitarelor
Vocativ	veleitaro	veleitarelor

1. persoană care are anumite dorințe, pretenții, ambiții (nejustificate).

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online