veleitar

română

Etimologie

Din franceză velléitaire.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Adjectiv

Declinarea adjectivului veleitar
	Singular	Plural
Masculin	veleitar	veleitari
Feminin	veleitară	veleitare
Neutru	veleitar	veleitare

1. (livr.) care manifestă, exprimă, trădează o veleitate.

Traduceri

Traduceri

Substantiv

Declinarea substantivului veleitar
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	veleitar	veleitari
Articulat	veleitarul	veleitarii
Genitiv-Dativ	veleitarului	veleitarilor
Vocativ	veleitarule	veleitarilor

1. persoană care are anumite dorințe, pretenții, ambiții (nejustificate).

Cuvinte derivate

• veleitară

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• relevați
• revelați

Referințe

• DEX '98 via DEX online