vetustate

română

Etimologie

Din franceză vétuste < latină vetustas, vetustatis.

Pronunție

• AFI: /ve.tus'ta.te/

Substantiv

Declinarea substantivului vetustate
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	vetustate	invariabil
Articulat	vetustatea	invariabil
Genitiv-Dativ	vetustății	invariabil
Vocativ	vetustate	invariabil

1. (livr.) vechime, bătrânețe.
2. stare de deteriorare provocată de trecerea timpului.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online