vechime
Etimologie
Pronunție
- AFI: /ve'ki.me/
Substantiv
| Declinarea substantivului vechime | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | vechime | invariabil |
| Articulat | vechimea | invariabil |
| Genitiv-Dativ | vechimii | invariabil |
| Vocativ | vechime | invariabil |
- faptul de a fi vechi, de a exista de multă vreme; însușirea, caracterul, starea a ceea ce este vechi.
- numărul de ani pe care cineva i-a prestat într-o slujbă, într-o funcție.
- vreme de demult, timpuri îndepărtate; antichitate, vechie.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online