viento

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

spaniolă

(español)

Etimologie

Din latină ventus.

Pronunție

  • AFI: /'bjen.to/


Substantiv

viento m., vientos pl.

  1. vânt
    Un viento helado.
  2. (fam.) gaze intestinale; bășină, pârț, vânt
  3. (fig.) avânt, elan, însuflețire
  4. (muz., la pl.) instrumente de suflat

Sinonime

Cuvinte apropiate

Cuvinte compuse

Expresii

Referințe