suflat

română

Din verbul a sufla.

Declinarea substantivului suflat
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	suflat	suflaturi
Articulat	suflatul	suflaturile
Genitiv-Dativ	suflatului	suflaturilor
Vocativ	'	'

(rar) suflare.
(rar) suflu.
(concr.) aer expirat.
(p.gener.) expirație.
(înv.; fig.; în religia creștină) influență spirituală.
(înv.; fig.; în religia creștină) forță divină care animă, care inspiră, care creează.
introducere, cu gura, a aerului în deschizătura unor instrumente pentru a produce sunete muzicale.
(p.ext.) cântat (din instrumentul respectiv).

Declinarea adjectivului suflat
	Singular	Plural
Masculin	suflat	suflați
Feminin	suflată	suflate
Neutru	suflat	suflate

(rar; desre mobilă, obiecte casnice etc.) scuturat de praf.
(rar; desre praf, dzăpadă sau pleavă, frunze etc.) luat de vânt sau de curenți de aer și deplasat.
(rar; p.ext.; desre praf, zăpadă sau pleavă, obiecte etc.) împrăștiat.
(fig.; desre bunuri, obiecte etc.) furat.
(desre sunete muzicale) emis de instrumente muzicale în deschizătura cărora s-a introdus, cu gura, aer.
(rar; desre obiecte de sticlă) executat prin suflare.
(rar; desre enunțuri, cuvinte etc.) pronunțat cu voce scăzută, încet (și în secret).
(desre metale sau obiecte de metal) acoperit (în scop decorativ) cu un strat subțire de aur sau de argint.

Din sufla.