vinărici

română

Din vin + sufixul -ărici.

Declinarea substantivului vinărici
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	vinărici	vinăriciuri
Articulat	vinăriciul	vinăriciurile
Genitiv-Dativ	vinăriciului	vinăriciurilor
Vocativ	vinăriciule	vinăriciurilor

(în evul mediu, în țara românească) dijmă în vin, reprezentând a zecea parte din recoltă, care se plătea în trecut domniei; vinărit.