vine

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search
Variante de scriere Vezi și : Vīne, Vine, viné
Wiki letter w.svg Acest articol are nevoie de ajutorul dumneavoastră!
Puteți contribui la dezvoltarea și îmbunătățirea lui apăsând butonul „modifică pagina” și rezolvând următoarele probleme:
Dezvoltare în alte limbi

română

Etimologie

Din vână.

Pronunție


Substantiv

  1. forma de plural nearticulat pentru vână.

Etimologie

Din veni.

Verb

  1. forma de persoana a III-a singular la prezent indicativ pentru veni.





catalană

(català)

Etimologie

Din venir.

Pronunție

  • (occidental) AFI: /ˈvi.ne/
  • (central) AFI: /ˈbi.nə/
  • (oriental) AFI: /ˈvi.nə/


Verb

  1. forma de persoana a II-a singular la imperativ prezent pentru venir.





engleză

(English)

Etimologie

Din engleză medie vīne, care provine din anglo-normandă vigne < latină populară vīnia, din vīnea < vīneus, din vīnum („vin”). Provine din proto-italică *wīnom. Este dublet al lui wine.

Pronunție


Substantiv

vine, pl. vines

  1. (viticul.) viță, viță-de-vie
  2. (bot.) viță sălbatică, viță-de-Canada
  3. (p.ext., bot.) (în SUA) plantă agățătoare

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Cuvinte apropiate

Expresii

Vezi și

Referințe





franceză

(français)

Etimologie

Din viner.

Pronunție


Verb

  1. forma de persoana a I-a singular la prezent indicativ pentru viner.
  2. forma de persoana a III-a singular la prezent indicativ pentru viner.
  3. forma de persoana a I-a singular la prezent subjonctiv pentru viner.
  4. forma de persoana a III-a singular la prezent subjonctiv pentru viner.
  5. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru viner.





latină

(Latina)

Etimologie

Din vīnus.

Pronunție

  • AFI: /ˈwiː.ne/


Substantiv

  1. forma de vocativ singular pentru vīnus.





spaniolă

(español)

Etimologie

Din venir.

Pronunție


Verb

  1. forma de persoana a I-a singular la preterit indicativ pentru venir.