vitamină

română

Etimologie

Din franceză vitamine, germană Vitamin.

Pronunție

• AFI: /vi.taˈmi.nə/

Substantiv

Declinarea substantivului vitamină
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	vitamină	vitamine
Articulat	vitamina	vitaminele
Genitiv-Dativ	vitaminei	vitaminelor
Vocativ	vitamină	vitaminelor

1. nume dat unor compuși organici indispensabili vieții, care se găsesc în alimente sau se prepară sintetic, cu rol esențial în menținerea proceselor celulare vitale.

Cuvinte derivate

• polivitamină
• vitaminos

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online