denigra

română

Etimologie

Din franceză dénigrer < latină denigrare.

Pronunție

• AFI: /de.niˈɡra/

Verb

Conjugarea verbului denigra
Infinitiv	a denigra
Indicativ prezent pers. 1 sg.	denigrez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să denigreze
Participiu	denigrat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a ponegri, a defăima, a calomnia, a discredita.

Sinonime

• calomnia

Antonime

• elogia, glorifica, lăuda, mări, omagia, preamări, proslăvi, slăvi

Cuvinte derivate

• denigrare
• denigrat
• denigrator

Traduceri

a calomnia

engleză: denigrate (English) franceză: dénigrer (français) germană: herabsetzen (Deutsch) italiană: denigrare (italiano)

neerlandeză: kleineren (Nederlands), denigreren (Nederlands) suedeză: svärta (svenska), denigrera (svenska) turcă: küçümsemek (Türkçe), kötülemek (Türkçe)