blama

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din franceză blâmer.

Pronunție

  • AFI: /bla'ma/


Verb


Conjugarea verbului
blama
Infinitiv a blama
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
blamez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să blameze
Participiu blamat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a condamna în mod public.
  2. a vorbi de rău, a defăima.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe