blama

română

Etimologie

Din franceză blâmer.

Pronunție

• AFI: /bla'ma/

Verb

Conjugarea verbului blama
Infinitiv	a blama
Indicativ prezent pers. 1 sg.	blamez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să blameze
Participiu	blamat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a condamna în mod public.
2. a vorbi de rău, a defăima.

Sinonime

• 1: dezaproba
• 2: calomnia

Antonime

• lăuda

Cuvinte derivate

• blam
• blamare
• blamat

Traduceri

a condamna

engleză: blame (English) finlandeză: syyttää (suomi) franceză: blâmer (français) germană: beschuldigen (Deutsch)

neerlandeză: beschuldigen (Nederlands) portugheză: culpar (português) spaniolă: culpar (español) suedeză: klandra (svenska)

Referințe

• DEX online