vivent

De la Wikționar, dicționarul liber

catalană

(català)

Etimologie

Din latină vīvente(m), forma de acuzativ pentru vīvēns („în viață, viu”).

Pronunție

  • (occidental, oriental) AFI: /viˈvent/
  • (central) AFI: /biˈben/


Substantiv

vivent m., vivents pl.

  1. ființă vie

Cuvinte apropiate


Adjectiv


Declinarea adjectivului
vivent
Singular Plural
Masculin vivent vivents
Feminin vivent vivents
  1. în viață, viu

Sinonime

Referințe





franceză

(français)

Etimologie

Din vivre.

Pronunție


Verb

  1. forma de persoana a III-a plural la indicativ prezent pentru vivre.
  2. forma de persoana a III-a plural la subjonctiv prezent pentru vivre.

Omofone

Paronime





latină

(Latina)

Etimologie

Din vīvō.

Pronunție

  • (Latină clasică) AFI: /u̯iː.u̯ent/
  • (Latină ecleziastică) AFI: /ˈvi.vent/


Verb

  1. forma de persoana a III-a plural la indicativ prezent activ pentru vīvō.