voinicie

română

Etimologie

Din voinic + sufixul -ie.

Pronunție

• AFI: /voj.niˈʧi.e/

Substantiv

Declinarea substantivului voinicie
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	voinicie	voinicii
Articulat	voinicia	voiniciile
Genitiv-Dativ	voiniciei	voiniciilor
Vocativ	voinicie	voiniciilor

1. (pop.) vitejie, curaj, îndrăzneală.
2. faptă vitejească.
3. haiducie.
4. faptul de a fi voinic, robust, viguros; putere, forță, vigoare.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online